sâmbătă, 3 august 2013

Gelozia – dovadă de iubire?


Gelozia – dovadă de iubire?

 
            M-a întrebat cineva acum câteva zile dacă sunt geloasă…. Deși din instinct am vrut să spun „nu” – și chiar am spus – în sinea mea întrebarea m-a pus pe gânduri. Nu, nu sunt o persoană geloasă, însă uneori mă supără anumite lucruri, nu atât în relația mea, dar și privind alte relații din afară.

            Gelozia mi se pare un sentiment dus la extrem. Există foarte multe cazuri în care această preocupare pentru partener/ă este dusă dincolo de limitele acceptate. Dacă nu se sfârșește cu acțiuni foarte violente, gelozia este acceptată și de societate și de parteneri în cuplu. Să fie oare normală?

            Nu cred. Consider că este o dovadă de lipsă de încredere. Dar, din moment ce ești implicat într-o relație, înseamnă că iubești persoana respectivă și ai încredere în ea. Așadar, unde este problema? Nu poți să iubești o persoană care nu îți inspiră încredere. Deci: ori iubești ori esti gelos. Nu se poate amândouă.

            Mulți mă vor acuza. Sunt mulți cei care au relații vechi și totuși sunt geloși. Atunci este vorba de o altfel de gelozie. Este doar o grijă exagerată rezultată din lipsa de încredere a persoanei geloase în propriile forțe, în propria persoană. Dacă tu te subestimezi și consideri că nu ești suficient de bun pentru persoana respectivă, asta nu înseamnă că este ea de vină sau că te înșeală. Înseamnă că trebuie să îți rezolvi propriile probleme.

            Așadar, am ajuns la concluzia că nu sunt geloasă, ci doar precaută. Toate întâmplările din relațiile celor ce mă înconjoară m-au făcut să fiu mai atentă la ceea ce ne înconjoară relația. Și nu cred că este un lucru greșit.

            M-am dus cu gândul și mai departe. El este gelos? NU. Sigur. Și îmi convine? Nu prea. Ciudat, nu? Această concluzie m-a surprins și pe mine. Mă așteptam să mă bucur că nu este gelos (În sensul bun). Se pare totuși că lipsa lui de interes când vine vorba de eventualii „pretendenți” mă deranjează. Adică cum, nu crede „că pot”? Sau știe că nu aș face niciodată nimic care să ne pună în pericol relația. Da, așa este mai bine. J

            Concluzia… nu este bine să fi gelos. Nu trebuie să depășești o limită a bunului simț. Dacă destinul vrea ca tu să fi înșelat/ă, vei fi. Așadar, nu te amărî singur/ă și bucură-te de ceea ce ai deja. Nu trebuie să dai nici în extrema cealaltă, să nu manifești nici cel mai mic interes pentru relațiile sau anturajul partenerei/ului. Adevărul este undeva la mijloc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu